Uncategorized

Iernile copilariei

Iarna imi aminteste de cizmele mari de cauciuc, care imi ajungeau dincolo de genunchi, sosetele care imi alunecau mereu in cizme si ramaneam cu picioarele goale, pantalonii tricotati primiti de la verisoara mea mai mica dupa ce ii ramaneau mici, si care erau intotdeauna prea scurti pentru mine, drumul lung pana la scoala unde ajungeam inghetata bocna.

Cum ajungeamm ma lipeam toata de soba mare de teracota pe care o imbratisam recunoscatoare ca era intotdeanua calda si suficient de mare, incat sa primeasca si alte imbratisari.

Uneori incepeau orele, dar eu ramanem sa imbratisez soba. Nu ma certa nimeni. Asa cum stateam lipita de soba, cu mainile mici de copil in jurul ei, ascultam focul duduind si eram tare fericita. Vorbele invatatoarei imi tineau simturile alerte, ii sorbeam fiecare cuvant si il repetam in gand ca sa nu il uit. Vocea ei calda imprastia caldura si bunatate. Nu puteai sa o superi sau sa nu o asculti. Vroiam ca atunci cand voi fi mare sa fiu ca ea, sa fiu independenta, sa nu mai fiu aruncata de colo colo, in functie de cum aveau altii chef.

La acea vreme era modelul meu in viata.
Era o femeie inalta si frumoasa. Gesturile ei nu pareau niciodata amenintatoare, nu ridica niciodata tonul, iar cand ne privea ne invaluia cu iubire. Era mama de la scoala, sau cea la care puteai visa.

La intoarcere drumul era la fel de greu, dar primirea mai putin calduroasa. Ca sa fiu sigura ca voi putea sa imi fac temele, mi le faceam la scoala in pauza, acasa doar citeam. Cand nu reuseam sa invat suficient, citeam sub plapuma grea de lana, aveam o lanterna despre care nu stia nimeni. Uneori adormeam citind, din lumea reala treceam in lumea viselor si incepeam sa imi repet lectiile cu voce tare, sau sa povestesc cartile citite la biblioteca. Ma trezem uimita cand primeam cate un bobarnac in spate, pe motiv ca deranjez …Nu realizam ca vorbeam in somn.

Iarna imi aduce aminte de hainuta din blanita artificiala roz cu alb si de papusica blonda cu ochii albastri. Au fost cel mai mare cadou pe care mi l-a facut maica-mea vreodata.
A trimis pachetul cu autobuzul. Lunar trimitea un sac de paine, niste pesti congelati si o punguta de dropsuri lipicioase. Pestii erau lungi si subtiri ca niste serpi, de care imi era tare frica si niciodata nu vroiam sa mananc.

Ne-am dus cu sania sa luam pachetul. A fost o mare bucurie pana am ajuns acasa. Stiam ca am in pachet o hainuta si o papusica. Abia asteptam sa le vad.
Dupa ce am probat hainuta si am imbratisat papusica, mi s-a spus ca haina o voi imbraca doar de Craciun si de Paste cand mergem la biserica, iar papusa a fost pusa intre geamuri sa nu o stric. Cand vroiam sa o admir ma duceam la geam, stergeam aburul din gurul papusii cu degetul si ii vorbeam, ii spuneam ce nu puteam spune nimanui. Era fumoasa ca o zana din povesti. Chiar daca nu puteam atinge stiam ca era a mea. Pana in primavara, o mazga verzui inchis se formase in spatele papusii, ii acopera parul si rochita. Nici atunci nu am avut voie sa o iau.
Haina am imbracat-o in noaptea de Craciun si de Paste. De Paste imi ajungeau manecile aproape de coate si ma strangea in umeri. Cand ne-am dus a fost cum a fost, era dimineata de vreme, dar la intoarcere era cald, ma sufocam, dar nu am zis nimic de frica sa nu mi-o ia. A doua zi au chemat o matusa si i-au dat-o fetei ei, care a purtat-o de cate ori avea chef.
Papusa am avut voie sa o iau in vara. Parul arata mucegait, rochita la fel. Am spalat-o cu grija si i-am spus ca voi avea grija de ea. Din zana mea frumoasa, ajunsese un copil amarat care avea nevoi sa fie ingrijit si iubit de cineva. Am gasit o carpa prin pod si i-am facut o rochita. Cum mucegaiul din par nu a iesit la spalat, am tuns-o. Cand au vazut ce am facut am luat o bataie cumplita. Matusa a pus intr-un snop de urzici foarte lungi, care cresteau in spatele casei, o nuia din salcie si mi-a aratat ea mie ce inseamna sa nu ascult. Habar nu avem cu ce gresisem.

M-au usturat picioarele vreo doua zile, dar nu asta m-a durut cel mai tare. Papusa mea frumoasa plecase dupa hainuta roz si zacea prin curtea verisoarei mele alaturi de alte jucarii.

Anunțuri

2 gânduri despre „Iernile copilariei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s